Compunerea la romana:
Ma gandesc uneori de ce invat intr-o clasa cu ferestre atat de largi.Un perete intreg irosit cu sticla.
Nu am putut sa nu ma intreb, de ce sunt atat de mai ferestrele daca nu poti vedea nimic prin ele.
Perspectiva imi este opturata ironic de catre un zid inalt din beton.Un zid vechi, banalizat si degradat de privirile intrebatoare a multor generatii de elevi care au invatat intre acesti pereti.
Simt cum dorinta de eliberare creste din ce in ce mai mult.
Ironia acestei perspective mici ma frustreaza zilnic, dar imi stimuleaza fantezia si inevitabil, ajung la cloncuzia ca granitele realului sunt depasite de carte fantezie.Cu cat perspectiva mea este mai limitata cu atat mai bogata imi este imaginatia.
Dupa zid se afla adevarul fiecarei zile din saptamana.
Un adevar variabil, tentant.Ieri era tarmul marii, era nisipul cald si aerul curat.Alaltaieri, sub razele dulci ale Soarelui dormea o pisica.
Deseori imi imaginez ca dupa zid se afla toate placerile zilelor frumoase, verdele imbietor al ierbii, Soarele caldut de toamna, armonia de nuante...Multe detalii inglobate intr-un cadru perfect.
Dupa griul trist al zidului se afla intotdeauna pastelurile Concordiei.Mereu va exista in mintea mea o lume a lucrurilor bune, a frumusetilor nedescoperite inca.
Si ce e dupa zid...
Pink Floyd - Another Brick in the Wall.
Asculta mai multe audio diverse
Wow ce tare e si blogul tau. Perpectiva Obturata eh...îmi plac pozele cu zidul :P
RăspundețiȘtergere